Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2005 privind protecția mediului, în care senatorul călărășean PSD, Daniela Mihai apare ca semnatar alături de mai mulți parlamentari vizează modificări, clarificări și stabilire de competențe ale instituțiilor de control asupra fenomenului de disconfort olfactiv pe tema poluării.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului
constituie principalul instrument normativ pentru asigurarea unui mediu sănătos, echilibrat
ecologic şi pentru gestionarea factorilor care pot afecta sănătatea populaţiei. Cu toate
acestea, problematica disconfortului olfactiv este reglementată insuficient şi ambiguu, în
special prin prevederile art. 646 şi ale art. 2 pct. 23î, ceea ce generează suprapuneri şi
conftizii instituţionale între autorităţile de mediu şi cele de sănătate publică.
Prezenta iniţiativă legislativă are ca scop clarificarea competenţelor instituţionale şi
extinderea definiţiei disconfortului olfactiv, în concordanţă cu practicile europene şi cu
principiile de protecţie a sănătăţii şi calităţii vieţii.
Argumente legislative şi ştiinţifice
- Armonizarea cu legislaţia europeană
Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale (IED) include ,,mirosurile” în
definîţia legală a „poluării” (ar[. 3 pct. 2). În temeiul IED, Concluziile privind cele mai bune
tehnici disponibile (BAT) prevăd explicit planuri de management al mirosurilor,
monitorizarea conform standardelor EN (de ex. EN 13725) şi măsuri corective „în cazurile
în care este de aşteptat sau s-a confimat o odour nui-sance” pentru anumite activităţi (de ex.,
tratarea deşeurilor; creşterea intensivă a animalelor). - Bune practici în Uniunea Europeană
În numeroase state membre ale Uniunii Europene, atribuţiile privind investigarea şi
soluţionarea plângerilor legate de disconfortul olfactiv revin autorităţilor de mediu
(centrale sau regionale), care integrează acest factor în autorizarea, inspecţia şi controlul
instalaţiilor. Exemple relevante includ: Gemania, Franţa, Spania, Italia, Polonia, Ungaria,
Danemarca, Belgia (în special regiunea Flandra), Austria, Portugalia şi Ţările de jos.
Abordarea comună este aceeaşi: plângerile sunt gestionate în cadrul legislaţiei de mediu, cu
utilizarea metodelor de monitorizare/ cuantificare şi cu impunerea de măsuri corective prin
actele de reglementare.
Această practică europeană demonstrează că plasarea competenţei la autorităţile de
mediu asigură o reacţie mai rapidă la sesizările cetăţenilor şi o gestionare integrată a
poluării aerului, inclusiv a mirosurilor. - Necesitatea implicării autorităţilor de mediu în România
Autorităţile de mediu dispun de infrastructură tehnică şi expertiză pentm
monitorizarea emisiilor şi analiza compuşilor volatili responsabili de mirosuri. Tot acestea
emit actele de reglementare (autorizaţii, acorduri), fiind singurele instituţii capabile să
impună măsuri corective sau să suspende/revoce dreptul de funcţionare al operatorilor
care generează disconfort olfactiv.
Prin centralizarea competenţelor:
- se asigură o abordare integrată a poluării aerului;
- se elimină confuziile şi fragmentarea administrativă;
- se reduce timpul de răspuns la sesizările cetăţenilor.
- Extinderea definiţiei disconfortului olfactive
Definiţia propusă completează cadrul actual prin includerea dimensiunilor sănătăţii
fizice şi mentale, calităţii vieţii, precum şi a impactului social şi economic. Această abordare
reflectă realitatea documentată în literatură şi practica administrativă europeană, conform
căreia mirosurile afectează bunăstarea populaţiei şi pot indica emisii poluante.
Obiectivele propunerii legislative - Clarificarea atribuţiîlor instituţiilor implicate în gestionarea disconfortului olfactiv;
- Extinderea definiţiei legale pentru a include toate dimensiunile efectului olfactiv;
- Stabilirea autorităţii de mediu ca instituţie principală responsabilă cu investigarea şi
soluţionarea reclamaţiilor; - Crearea unui mecanism eficient de cooperare între autorităţile de mediu şi cele de
sănătate, în vederea evaluării impactului asupra sănătăţii publice; - Alinierea cadrului naţional la standardele şi bunele practici europene.
Concluzie
Prin adoptarea acestei propuneri legislative, România va dispune de un cadru
normativ clar, coerent şi funcţional pentru gestionarea disconfortului olfactiv. Iniţiativa
răspunde nevoilor comunităţilor afectate de mirosuri persistente şi contribuie la creşterea
calităţii vieţii, la protecţia sănătăţii populaţiei şi la consolidarea încrederii cetăţenilor în
instituţiile de mediu.
Una din modificari face referire la compententa solutionarii : „(1) În cazul existenţei unei plângeri din partea publicului care reclamă existenţa unui
disconfort olfactiv, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, prin structurile
subordonate, are responsabilitatea de a investiga şi soluţiona plângerea.
(2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului poate solicita sprijinul autorităţii
publice centrale pentru sănătate, prin structurile subordonate, pentru evaluarea impactului
disconfortului olfactiv asupra stării de sănătate a populaţiei, dacă este cazul.
